marți, 16 august 2016

5



Știu că trebuie să înot continuu
ca să ajung la mine însumi,
printre miile de vieți în picături
cu secrete nedezvăluite în spate.

Tot mai apropiată de lume,
asemenea trenului accelerat al lui Sorescu,
care pe masură ce avansa,
nu se apropia,

să stau departe ca să fiu în viaţă
exist când între valuri iau chipul mării,
respirațiile creează cercuri concentrice
în funcţie de limba în care gândesc
și revin încontinuu la starea iniţială

Să stau la distanţă ca să nu ard,
ca Naja-Naja din romanul lui Le Clezio
care străbătea lumea pe ape şi uscat
în chip de umbră femeie suflare.

Sunt obosită de devorări gentile vorbe
mieroase când se-aruncă printre versuri
să-ţi vadă ochii la simţirea mirosului de sânge
oameni ce merg cu picioarele legate
şi ascultă cu ochi bulbucaţi.




Por eso he de nadar sin descanso 
para llegar a mí misma
a través de miles de vidas entre las gotas
detrás los secretos sin desvelar.

Cada vez más cerca del mundo, 
como el tren acelerado de Sorescu,
que a medida que avanza más,
se aleja.

Mantenerme alejada para mantenerme en vida, 
existo cuando entre las olas tomo la imagen del mar,
las respiraciones crean circulos concentricos,
según el idioma en que pienso,
y regreso continuamente al estado inicial.

Quedarame a cierta distancia para no quemarme,
como Naja-Naja en la novela de Le Clezio,
que atravesaba el mundo sobre las aguas y la tierra
con rostro de  sombra, mujer, hálito.     

Estoy cansada de tantos caníbales amables,
precipitados sobre los poemas
para espiar en mis ojos el olor de la sangre
de los que caminan con las piernas apretadas
y escuchan con los ojos como platos.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu